Si mai zi ce-ai mai facut!

Au trecut doua luni si un pic de cand am ajuns "on the other side", "down under" si cu toate astea mi se pare ca a trecut mai mult de-atat. Am impresia ca saptamana de lucru trece foarte repede si sfarsitul de saptamana se scurge mai incet decat eram eu obisnuit. Ca si cum ai comanda o bere rece de la bar intr-o zi calduroasa de vara, sorbi rapid prima jumatate iar apoi te asezi linistit si savurezi restul(berea trebuie sa fie musai la dimensiune europeana, berile locale se termina mult prea repede). La "prima gura de bere" din saptamana
contribuie si podcasturile emisiunii "Guerrilla de dimineata" de vineri, pe care din cauza (sau mai degraba datorita) diferentei de fus orar, eu le ascult in fiecare luni dimineata; ar trebui sa incercati si voi, sa va incarcati bateriile la inceput de saptamana cu entuziasmul si energia de dinaintea weekendului. Face minuni!
Cu toate ca Asia e mult mai aproape de Australia decat alte continente, e uimitor cat de mari sunt comunitatile latine/sud-americane de aici. Si in perioada asta am avut parte de mai multe manifestari artistice din partea acestor comunitati. A fost mai intai de "Festival of The Winds", despre care v-am spus deja una-alta, a urmat apoi o petrecere braziliana, plina de energie si culoare - o mare de tricouri galbene si oameni de toate varstele care pe drept cuvant au "samba in sange". Sau lambada, dupa caz.
Iar cel mai recent, o Fiesta de 3 zile cu tot felul de ritmuri, costume si bineinteles mancaruri sud-americane. Bine, n-au fost chiar toate pe placul meu - cam prea mult tobe si o vreme un pic neprietenoasa. Si raman la parerea ca dansurile noastre populare sunt mult mai frumoase  si mai spectaculoase decat unele pe care le-am vazut zilele astea. Patriotismul din mine a vorbit!
As putea sa va povestesc despre ce-am facut pe la birou, ce s-a discutat in sedinta de saptamana trecuta si cand e urmatorul dead-line. Dar nu intereseaza pe nimeni lucrurile astea, asa ca mai bine va povestesc despre portia de Oktoberfest luata la 15000 de Km distanta, cu bere buna (si din belsug), pretezel treats si cu "Barca pe valuri" pe fundal, la trompeta si acordeon. Sau despre momentele de suferinta ale familiei Caza, traite acum o saptamana si un pic, cand echipa de rugby a Romaniei era zdrobita de echipa Angliei, iar toti englezii din pub savurau fiecare reusita a "trandafirilor" in timp ce noi inghiteam in sec. Macar la handbal suntem mai buni, nu?
Apropo de termene-limita, maine chiar ma asteapta zi lunga, asa ca it's time for me to bugger off, mates!


Fara poze de data asta, trebuie sa ma credeti pe cuvant :)