On my way to work... and back

E dimineata. Pentru unii deja au trecut cateva ore de cand si-au inceput ziua si sunt probabil la a 2-a cafea pe ziua de azi. Eu inca respir primele guri de aer proaspat. Ies din cladire si nu fac bine cativa pasi ca imi si sare in cale prima cafenea. Meniul se vede bine si imi face cu ochiul, dar nici astazi n-o sa ma opresc din drum pentru ca iarasi sunt in intarziere. Pasesc grabit si inca plin de vlaga inainte de primele 2 randuri de scari care mai mult ca sigur ma vor face sa gafai.

Imediat ce se termina primul rand de scari, se poate spune ca am intrat in Hyde Park. Si o parte din locuitorii parcului sunt usor deranjati de pasii mei grabiti.



Ei se sperie, imi zic ceva in limba lor si incep sa dea cu zor din aripi, eu ma sperii si mai tare pentru ca nu ma asteptam la asa intampinare si dupa o eschiva rapida si doi-trei pasi adaugati imi continui drumul. Daca e cineva care stie limba papagalilor cacadu(fara misto-uri, da ?, asa se cheama, am verificat in DEX), tare as fi curios sa aflu daca mi-au urat o zi buna sau era mai degraba ceva ce incepea cu "Bloody Romanian!!!"...

Dupa ce trec de impunatoarea St. Mary's Cathedral, trag cu ochiul spre fantana arteziana sa vad daca nu cumva mai e vreun cetatean suparat care sa negocieze cu politia termenii iesirii din apa. Eu n-am noroc azi, n-am parte de "actiune", in schimb domnii de la politie au, raman cu cizmele uscate. Cel putin deocamdata :)

Imediat ce am iesit din Hyde Park, peisajul se schimba. Masini, zgarie-nori, autobuze, claxoane, semafoare, agitatie. N-am de ales, si ma alatur si eu plutonului. Sportul preferat - trecutul pe culoarea rosie a semaforului. "It's too expensive to hit people with the car in Sydney", mi-a zis acum cateva zile un coleg. Eu inclin sa il cred, asa ca am deprins destul de usor acest obicei. Nu mai e mult si am ajuns la birou, ma duc sa-mi fac o cafea si sa-mi stresez colegii cu tot felul de intrebari, work-related si nu prea. Mai vorbim la pranz!

...

Ok, e momentul pranzului. Nu e recomandat sa mananci in parc, s-ar putea sa ai parte de vizita unor pasari tare simpatice, pasarile Ibis,
carora li s-a cam lungit ciocul de foame. Grija mare cand se apropie! Asa ca mergem in port, acolo sunt doar pescarusi dragalasi, putem manca linistiti, mai vedem un peste, vedem daca ii place sau nu painea. Chestii d'astea.
Ei bine, o sa aflam in curand ca pasarile Ibis erau muuuult muuult mai timide, in comparatie cu "these little creatures"(a nu se confunda cu berea cu acelasi nume de care poate o sa va povestesc cu alta ocazie). Eu am scapat cu bine(norocul meu ca mananc repede, doar ma stiti), in schimb colegul meu a ramas fara ultima gura de sandwhich.

Eu zambesc pe sub mustata, el inghite in sec si ne intoarcem la birou.

...

Buuun, am avut o zi buna, am mai invatat ceva lucruri noi, le-am mai povestit colegilor una-alta despre Romania, ei m-au intrebat de ce a dat-o iar Mutu in bara si eu m-am simtit pus in dificultate, m-am dus suparat la birou si am ascultat maneaua mea preferata(avantajul de a fi singurul roman din birou, nu ma judeca nimeni ca ascult si eu o manea la suparare) si s-a cam terminat si ziua de lucru. Drumul spre casa trece tot prin Hyde Park, de data asta insa parcul e intunecat si ies la iveala alte fiinte infiora...aaa, pardon, minunate... aici li se zice "possums",

o traducere sincer n-am gasit, daca ma poate ajuta cineva, raman dator cu un schooner.

Stiu, v-am dezamagit, nici un cangur, nici un koala, slabut... Eu promit sa mai caut, nu ramane asa!


Si, ca sa nu fiu inteles gresit:
- Nu ascult zilnic manele, dar stie toata lumea ca fotbalul fara manele e ca "cangurul fara marsupiu".
- De fapt ce am ascultat azi nu era maneaua mea preferata, am una care-mi place si mai mult, daca vreti sa o ascultati, putem vorbi "in private" ;)
- Chiar daca maniera in care le-am prezentat pe animalutele de mai sus nu le pune intr-o lumina favorabila, ss stiti ca ele de fapt sunt toate niste creaturi dragalase. Ma rog, asa spune Andra...

G'day, mates!