Kaza ... ca zapada...

Stiri sportive

2011-11-02T15:09:00.001+02:00

Australienii iubesc sportul! Lucrul asta mi-a fost spus inca de la interviul pentru angajare. Tot atunci am fost si prevenit ca sporturile aici sunt un pic diferite. Dar pasiunile sunt aceleasi ca peste tot. Poate chiar mai intense.

Cel mai popular sport este tot fotbalul(footie). Numai ca aici sunt vreo 4 sporturi care se incadreaza in categoria asta - Australian Football League, Rugby League, Rugby Union si A-League. Sportul "rege" de la noi e mai putin popular, organizatorii fiind nevoiti sa mute meciurile in lunile de vara, pentru a avea o audientea decenta(o echipa de soccer aduna in zilele bune 15.000 de oameni, in timp ce numarul mediu de spectatori in cazul celorlalte este de peste 30.000).

Am fost si eu la primul meci din acest sezon al celor de la Sydney FC. Atmosfera frumoasa, o mare de tricouri albastre, destul de multe locuri goale, fotbal destul de slab(fusesem prevenit, n-am voie sa ma plang), o "galerie inimoasa" si "un meci in care adversarii si-au dorit mai mult victoria". Spre sfarsitul meciului, s-a intamplat un lucru la care nu ma asteptam. Din senin, au inceput sa zboare un numar considerabil de pahare pline cu bere catre o zona a tribunei de unde am vazut apoi indepartandu-se cativa politisti murati bine de tot. Am avut norocul sa fiu la loc ferit. De data asta...
N-am inteles nici acum motivul pentru care, dupa ce ai stat la o coada considerabil de mare si ai PLATIT un pret mult mai mare decat de obicei pentru un pahar de bere, ti s-a parut o idee buna sa-l arunci inspre politisti, asigurandu-ti astfel o iesire inainte de termen de la meci si o discutie cu fortele de ordine, pentru ca au venit imediat intaririle. Dar mai am timp sa inteleg.

Sursa foto: pyrmontvillage.com.au

Cu toate astea, Revelionul sportiv in Australia nu coincide cu finala AFL sau Rugby League, nu e nici in timpul campionatului mondial de rugby(daca ar fi fost, ar fi avut parte de un revelion foarte trist anul acesta) sau in timpul Australian Open. Acest revelion vine in fiecare an pe 1 Noiembrie, la miezul zilei si asa se intampla inca din 1861. Este vorba despre Melbourne Cup, "a race that stops a nation". Este o cursa de cai despre care TOATA LUMEA vorbeste cu 2-3 zile inainte, TOATA LUMEA se pregateste si se gateste pentru asta(mie mi-au facut ziua mai frumoasa palariile astea) si TOATA LUMEA pariaza(exista chiar si case de pariuri mobile in ziua cursei). Urmeaza apoi cursa care dureaza un pic mai mult de 3 minute si perioada de dupa, in care se stabileste clasamentul si care uneori dureaza mai mult decat cursa in sine. Apoi, petrecerea poate incepe!! Din timp, daca a doua zi se lucreaza :)
Vedeti ceva asemanari cu celebra noapte de la "cumpana dintre ani"?
Si mai e ceva la cursa asta - niciodata nu castiga favoritii. Asa ca m-am bucurat degeaba cand am vazut ca pe biletul meu era calul cu sansele cele mai mari. Poate la anul am mai mult noroc!

Si daca e prea cald pentru fotbal sau curse de cai, exista intotdeauna cricket-ul sau surfing-ul. Si poate si altele pe care nu le-am descoperit inca.

G'day, mates!

Let's tell Facebook where to go!

2011-10-31T13:08:00.000+02:00

Am ales sa postez urmatoarele linkuri aici pentru a nu risca sa mi se inchida contul de Facebook pentru ca ii fac anti-reclama si sa ajung pe Google+ unde inca n-am o "viata sociala" activa. Bine, nici nu e prea multa lume pe-acolo, nu e numai vina mea :)

Nu cred ca e vreun pericol sa mi se inchida contul doar din cauza asta. De fapt, devoratorul de publicitate din mine a ramas placut impresionat de aceasta emisiune. La rubrica "The Pitch", copywriteri renumiti pentru creatiile lor se pun in slujba telespectatorilor cu idei nastrusnice. Ceva gen HappyFish sa zicem.
Iata mostra numarul doi:

G'day, mates!

Mamaliga - connecting people

2011-10-29T16:04:00.002+03:00

Gurmand cum ma stiti si mare iubitor de mancare traditionala romaneasca, nu as refuza niciodata o tochitura moldoveneasca. Tochitura care nu poate fi completa fara celebra mamaliguta, celebra in putine tari si o necunoscuta totala pentru majoritatea.

Chiar prima data cand am cumparat ingredientul magic, punguta cu polenta, tipul de la casa a simtit nevoia sa-si satisfaca o curiozitate care-l macina
de multa vreme:
- Ce faceti fratilor cu polenta asta?
- Pai ce sa facem, mate, o fierbem cu apa si o mancam. (Uneori cu ceapa, ca-n reclama)
- Aaaa, si puneti si zahar, nu? Ca un fel de prajitura...

- Mmmm, nu chiar. Mai degraba cu sare si tine loc de paine.
- Aha... Poate o sa incerc si eu. Poftiti restul si chitanta. O zi frumoasa!

Nu stiu daca tipul chiar a mers atat de departe incat sa puna in aplicare reteta (care nu e chiar asa usoara precum pare), dar macar cultura lui generala a avut de castigat :)

Sursa foto: http://www.reteteculinare.ro/

Episodul doi pe care vreau sa vi-l povestesc s-a petrecut saptamana asta, la firma. Eram in pauza de masa, la bucatarie, pregatit sa devorez portia de tochitura pe care o incalzisem si imi desfata papilele gustative. Langa mine se asaza un coleg cu care de obicei nu schimbam mai mult de un salut amical.
- That yellow thing you eat there, it's from corn, right?
- Yes...
- Mamaliga, right?
- Yes!
- You're from Romania, right?
- Yes!
- My mother used to make that when I was young. My wife doesn't know how to do it though. I'm from Moldova!

Incet-incet am trecut de discutiile despre mancare, apoi am vorbit despre istoria comuna a celor doua tari, de la Stefan cel Mare pana la cel de-al doilea razboi mondial, el a avut ocazia sa-si etaleze cele cateva cuvinte pe care le stie in limba romana si am purtat pe alocuri o discutie bilingva(in rongleza, ca sa zic asa). A fost o discutie pe cat de neasteptata, pe atat de placuta.

Tare bine ar prinde un restaurant romanesc in Sydney, pentru pofticiosi, nostalgici si curiosi deopotriva!

G'day, mates!

P.S: Saptamana viitoare poate facem un bors, sa mai legam alte prietenii :)

Si mai zi ce-ai mai facut!

2011-10-03T15:18:00.000+03:00

Au trecut doua luni si un pic de cand am ajuns "on the other side", "down under" si cu toate astea mi se pare ca a trecut mai mult de-atat. Am impresia ca saptamana de lucru trece foarte repede si sfarsitul de saptamana se scurge mai incet decat eram eu obisnuit. Ca si cum ai comanda o bere rece de la bar intr-o zi calduroasa de vara, sorbi rapid prima jumatate iar apoi te asezi linistit si savurezi restul(berea trebuie sa fie musai la dimensiune europeana, berile locale se termina mult prea repede). La "prima gura de bere" din saptamana
contribuie si podcasturile emisiunii "Guerrilla de dimineata" de vineri, pe care din cauza (sau mai degraba datorita) diferentei de fus orar, eu le ascult in fiecare luni dimineata; ar trebui sa incercati si voi, sa va incarcati bateriile la inceput de saptamana cu entuziasmul si energia de dinaintea weekendului. Face minuni!
Cu toate ca Asia e mult mai aproape de Australia decat alte continente, e uimitor cat de mari sunt comunitatile latine/sud-americane de aici. Si in perioada asta am avut parte de mai multe manifestari artistice din partea acestor comunitati. A fost mai intai de "Festival of The Winds", despre care v-am spus deja una-alta, a urmat apoi o petrecere braziliana, plina de energie si culoare - o mare de tricouri galbene si oameni de toate varstele care pe drept cuvant au "samba in sange". Sau lambada, dupa caz.
Iar cel mai recent, o Fiesta de 3 zile cu tot felul de ritmuri, costume si bineinteles mancaruri sud-americane. Bine, n-au fost chiar toate pe placul meu - cam prea mult tobe si o vreme un pic neprietenoasa. Si raman la parerea ca dansurile noastre populare sunt mult mai frumoase si mai spectaculoase decat unele pe care le-am vazut zilele astea. Patriotismul din mine a vorbit!
As putea sa va povestesc despre ce-am facut pe la birou, ce s-a discutat in sedinta de saptamana trecuta si cand e urmatorul dead-line. Dar nu intereseaza pe nimeni lucrurile astea, asa ca mai bine va povestesc despre portia de Oktoberfest luata la 15000 de Km distanta, cu bere buna (si din belsug), pretezel treats si cu "Barca pe valuri" pe fundal, la trompeta si acordeon. Sau despre momentele de suferinta ale familiei Caza, traite acum o saptamana si un pic, cand echipa de rugby a Romaniei era zdrobita de echipa Angliei, iar toti englezii din pub savurau fiecare reusita a "trandafirilor" in timp ce noi inghiteam in sec. Macar la handbal suntem mai buni, nu?
Apropo de termene-limita, maine chiar ma asteapta zi lunga, asa ca it's time for me to bugger off, mates!

Fara poze de data asta, trebuie sa ma credeti pe cuvant :)

Blowin' in the Wind

2011-09-11T14:22:00.001+03:00

Au trecut 6 saptamani de cand suntem aici si deja ne simtim mai putin vizitatori si mai mult locuitori ai orasului Sydney. Bine, asta nu inseamna ca la sfarsit de saptamana nu putem "sa o facem pe-a turistii".
Daca in primul week-end aici am petrecut doar cateva minute pe plaja din Bondi, astazi am luat-o din timp si am putut sa ne bucuram fara graba de "Festival of the Wind". "Take it slow", asa mi-a zis un coleg de munca zilele trecute, si asa am si facut.
Am ramas uimiti de marea de zmei colorati si am tanjit putin la valurile care se spargeau, ca un mic preview pentru vara care urmeaza sa vina peste vreo 2 luni.

Acordurile de muzica braziliana ne-au ademenit spre multimea adunata in jurul dansatorilor de capoeira. Ei deja isi terminasera prestatia, dar putin mai incolo formatiile de dans africane si sud-americane erau in mijlocul petrecerii. Nu vreau sa fiu rautacios, dar cred ca ai nostri calusari sau oricare alt ansamblu de dansuri populare le-ar fi dat clasa. Poate la anul!
Dupa atata muzica ni s-a deschis apetitul pentru dans, asa ca am decis sa continuam ziua in pasi de tango. Mai stangaci la inceput, mai naturali spre sfarsit.

Incet-incet, vantul, actorul principal al zilei si al festivalului, a inceput sa sufle mai tare si mai rece. Ne indreptam spre casa, lasam in urma ritmurile de tango si culorile usor mai palide ale apusului.

O saptamana colorata va doresc si voua!

Zi Answer

2011-09-08T16:24:00.000+03:00

Acum ceva vreme imi puneam o intrebare pe FB - "What is Romania famous for?". Ei bine, astazi la ceas de seara am primit si raspunsul. Prieteni, tineti aproape.
Seara, in drum spre casa, de cele mai multe ori intind mana sa iau si mX-ul, un ziar care apare dupa-amiaza in cateva orase mari din Australia. Cum maine incepe Campionatul Mondial de rugby, sport mai popular pe aici decat regele fotbal, redactorii s-au gandit sa faca o prezentare a echipelor participante. Pe langa statisticile despre tara, palmaresul echipei sau jucatorii-cheie, s-au gandit sa adauge si 2 sectiuni de "can-can-uri": "for the ladies" si "dna". Cum o doamna nu mai sunt de mult timp si nici la rugby nu ma prea pricep, am inceput sa iau echipele la rand si sa ma amuz nitel pe seama ADN-ului lor.
Ah, la rugby stam mai bine decat la fotbal, asa ca o sa vedeti si o mostra de ADN romanesc, dar am lasat ce e mai bun pentru sfarsit.

Asadar, in dezordinea numerelor de pe tricou:
Canada - Pamela Anderson si Celine Dion, Cascada Niagara si siropul de artar; (cum sa nu zica ei nimic de Michael Froh?! :D)
Franta - s-au predat in WW2 si au o branza puturoasa;
Japonia - Pokemon, gheise, deranjant de politicosi, Playstation, sushi, hara-kiri;
Noua Zeelanda - iau rugby-ul foarte in serios, oi, anti-racheta;
Argentina - fripturi uriase, tenis bunisor, tango, inflatie ridicata;
Georgia - Stalin, 5000 de ani vechime, politicieni dubiosi care mor "accidental";
Scotia - whisky, kilt-uri, Trainspotting, ai naibii de zgarciti.
Australia - canguri saltareti, 2 prajituri pavlova si lamingtons(care intre noi fie vorba au fost inventate de neo zeelandezi, dar nimanui nu i-a pasat);
Irlanda - Guinness, Lord of the Dance, whiskey, U2;
Italia - "nici sotia mea, nici sotia ta nu sunt in siguranta cu ei prin preajma", pizza fara ananas.
Rusia - Tchaikovsky, Rasputin, o conceptie total gresita despre comunsim.
USA - au aterizat pe luna(sau cel putin asa pretind ei), Elvis, antipatia presedintilor Bush Sr si Jr fata de Irak.

Romania - Nadia Comaneci, tigani, Dracula, adoptii pe piata neagra, coruptie, trafic de persoane.

Deci, iata si raspunsul! O glorie sportiva, o legenda buna de Hollywood si un prezent mult prea serios ca se le mai arda de glume.

Impresii de dupa:
- mi s-a facut pofta de o friptura argentiniana asortata cu o bere Guinness si eventual cu un whisk(e)y mic in deschidere! No French stinky cheese! :D
- nimic despre Ceausescu?!
- se putea si mai rau: "Where are you from?" "Romania!" "Oh, Armenia, nice!"

Hai, Romania!!

On my way to work... and back

2011-08-22T13:46:00.000+03:00

E dimineata. Pentru unii deja au trecut cateva ore de cand si-au inceput ziua si sunt probabil la a 2-a cafea pe ziua de azi. Eu inca respir primele guri de aer proaspat. Ies din cladire si nu fac bine cativa pasi ca imi si sare in cale prima cafenea. Meniul se vede bine si imi face cu ochiul, dar nici astazi n-o sa ma opresc din drum pentru ca iarasi sunt in intarziere. Pasesc grabit si inca plin de vlaga inainte de primele 2 randuri de scari care mai mult ca sigur ma vor face sa gafai.

Imediat ce se termina primul rand de scari, se poate spune ca am intrat in Hyde Park. Si o parte din locuitorii parcului sunt usor deranjati de pasii mei grabiti.

Ei se sperie, imi zic ceva in limba lor si incep sa dea cu zor din aripi, eu ma sperii si mai tare pentru ca nu ma asteptam la asa intampinare si dupa o eschiva rapida si doi-trei pasi adaugati imi continui drumul. Daca e cineva care stie limba papagalilor cacadu(fara misto-uri, da ?, asa se cheama, am verificat in DEX), tare as fi curios sa aflu daca mi-au urat o zi buna sau era mai degraba ceva ce incepea cu "Bloody Romanian!!!"...

Dupa ce trec de impunatoarea St. Mary's Cathedral, trag cu ochiul spre fantana arteziana sa vad daca nu cumva mai e vreun cetatean suparat care sa negocieze cu politia termenii iesirii din apa. Eu n-am noroc azi, n-am parte de "actiune", in schimb domnii de la politie au, raman cu cizmele uscate. Cel putin deocamdata :)

Imediat ce am iesit din Hyde Park, peisajul se schimba. Masini, zgarie-nori, autobuze, claxoane, semafoare, agitatie. N-am de ales, si ma alatur si eu plutonului. Sportul preferat - trecutul pe culoarea rosie a semaforului. "It's too expensive to hit people with the car in Sydney", mi-a zis acum cateva zile un coleg. Eu inclin sa il cred, asa ca am deprins destul de usor acest obicei. Nu mai e mult si am ajuns la birou, ma duc sa-mi fac o cafea si sa-mi stresez colegii cu tot felul de intrebari, work-related si nu prea. Mai vorbim la pranz!

...

Ok, e momentul pranzului. Nu e recomandat sa mananci in parc, s-ar putea sa ai parte de vizita unor pasari tare simpatice, pasarile Ibis,
carora li s-a cam lungit ciocul de foame. Grija mare cand se apropie! Asa ca mergem in port, acolo sunt doar pescarusi dragalasi, putem manca linistiti, mai vedem un peste, vedem daca ii place sau nu painea. Chestii d'astea.
Ei bine, o sa aflam in curand ca pasarile Ibis erau muuuult muuult mai timide, in comparatie cu "these little creatures"(a nu se confunda cu berea cu acelasi nume de care poate o sa va povestesc cu alta ocazie). Eu am scapat cu bine(norocul meu ca mananc repede, doar ma stiti), in schimb colegul meu a ramas fara ultima gura de sandwhich.

Eu zambesc pe sub mustata, el inghite in sec si ne intoarcem la birou.

...

Buuun, am avut o zi buna, am mai invatat ceva lucruri noi, le-am mai povestit colegilor una-alta despre Romania, ei m-au intrebat de ce a dat-o iar Mutu in bara si eu m-am simtit pus in dificultate, m-am dus suparat la birou si am ascultat maneaua mea preferata(avantajul de a fi singurul roman din birou, nu ma judeca nimeni ca ascult si eu o manea la suparare) si s-a cam terminat si ziua de lucru. Drumul spre casa trece tot prin Hyde Park, de data asta insa parcul e intunecat si ies la iveala alte fiinte infiora...aaa, pardon, minunate... aici li se zice "possums",

o traducere sincer n-am gasit, daca ma poate ajuta cineva, raman dator cu un schooner.

Stiu, v-am dezamagit, nici un cangur, nici un koala, slabut... Eu promit sa mai caut, nu ramane asa!

Si, ca sa nu fiu inteles gresit:
- Nu ascult zilnic manele, dar stie toata lumea ca fotbalul fara manele e ca "cangurul fara marsupiu".
- De fapt ce am ascultat azi nu era maneaua mea preferata, am una care-mi place si mai mult, daca vreti sa o ascultati, putem vorbi "in private" ;)
- Chiar daca maniera in care le-am prezentat pe animalutele de mai sus nu le pune intr-o lumina favorabila, ss stiti ca ele de fapt sunt toate niste creaturi dragalase. Ma rog, asa spune Andra...

G'day, mates!

Impresii

2011-08-19T15:22:00.002+03:00

Dragii mei cititori "fidei", mi-a luat ceva timp sa mai adaug ceva cuvinte aici. Titlul poate fi foarte usor completat... Impresii DIN Sydney sau Impresii DE Sydney(depinde de cititor). Ne ajuta si limba romana, care ne permite astfel de jocuri de cuvinte. Apropo de asta, as putea spune ca mi-e un pic dor de o discutie in care sa nu trebuiasca sa repet de cateva ori minunatul "Sorry?". Din start pot spune ca am de lucrat la 2 lucruri - sa vorbesc engleza tare si sa reusesc sa inteleg engleza vorbita tare in locuri aglomerate. Dar lucrez la asta... In fiecare vineri seara :)
Buuuun... Nu va mai povestesc de cele multe zeci de ore pe care le-am petrecut pe drumuri acum 3 saptamani. Au avut si ele farmecul lor. Important e ca am ajuns intregi aici si am inceput sa ne integram incet-incet printre cele 180!!! de nationalitati din acest oras.
Invatam sa mergem(pe partea stanga of course, deocamdata doar pe trotuar, mai dureaza pana rezolv cu permisul), trecem pe rosu ca asa face toata lumea, ne obisnuim cu engleza mai greu de inteles a asiaticilor, facem cunostinta o data la cateva zile cu cate o noua creatura(NU, NU SUNT CANGURI PE STRADA, si nici koala,desi Andra tare s-ar mai fi bucurat), incercam(mai mult eu ce-i drept) cat mai multe mancaruri noi si incercam sa cunoastem cat mai multi oameni.
Inevitabil, apar momente in care ne gandim la cei din Romanica, ca si cel de acum de altfel, momente in care scriem/punem poze pe fb/trimitem vederi etc. Speram ca sunteti bine si va asteptam aici! (stim ca n-o sa va ingramaditi, de asta va si invitam asa des :p)

G'day, mates!

P.S. Bubu, tu ce zici? :)

Balanta

2011-07-19T01:27:00.001+03:00

E placut sa iesi cu prietenii la bere... E neplacut sa realizezi ca in viitorul apropiat n-o sa mai apuci sa-i mai vezi pe multi dintre ei, pentru ca sa fim seriosi, cati or sa vina in vizita la 15.000 Km distanta?! ...
E placut sa stii (crezi/speri) c-o sa-ti faci alti prieteni... E neplacut sa stii ca sunt multi cei pe care n-ai apucat sa-i vezi...
Oricum o dai, sunt plusuri si minusuri, parti bune si parti rele... Dar astazi, chiar daca poate parea ca am inceput pe un ton grav, oarecum pesimist, nu asta a fost intentia. Astazi traiesc cu bucurie prezentul si privesc cu incredere si nerabdare spre viitor! Acolo unde iarna e vara si ziua abia incepe atunci cand la noi se termina... Poate acolo e locul potrivit!

Time will tel...

3 pitici - revedere

2011-07-12T22:15:00.000+03:00

Neserios cum ma stiti, nu m-am tinut de promisiunea facuta acum ceva vreme legata de mai jos mentionatii pitici. Noroc de un al 4-lea pitic, aflat in vizita pe la mine, care mi-a sugerat sa le fac o vizita celor 3 vechi prieteni.
Povestea lor o puteti vedea aici - 3 pitici - the the beginnings.

Daca ar fi sa mai aveti doar un an de trait, din clipa asta, ce ati face in acest an? Cum l-ati petrece?

Brusc imi vin in minte 564 de lucruri. Apoi, imi dau seama de un lucru - "frate, e doar un an, mai trebuie sa filtrezi din ele!". Si uite-asa au disparut toate. E greu de ales. Ar trebuie facute estimari, stabilite prioritati, planuri bine puse la punct etc...(defecte profesionale oare?!)

Bun, dar totusi trebuie sa raspund la intrebare. M-am hotarat: as merge intr-un loc in care Google Maps sa nu-mi poata spune cati km sunt pana acolo sau in cat timp pot ajunge. O data ajuns acolo, mai vad eu :)

Care este cea mai mare frica a voastra, in acest moment?

Hmmm, tough one... Cred ca frica sa nu dezamagesc... pe mine, pe ceilalti...

Care este visul pe care il aveti acum, in acest moment?

Cosmarul il stiu – sa se adevereasca ipoteza de la intrebarea 1. Visul? Il stiu si pe asta! Sa apuc sa le povestesc nepotilor ce-am facut eu in acest presupus ultim an si in cei ce i-au urmat. Raspunsul e scurt, dar conditiile ca el sa se indeplineasca implica foarte multe. Just think about it!

Nu pretind ca aberatiile/gandurile de mai sus pot ajuta pe cineva. In schimb, exercitiul in sine poate fi benefic. Pentru mine a fost. De aceea, ca si data trecuta, va recomand sa incercati o discutie cu piticii vostri(we all have them :) ).

PS: O sa observati niste idei care se repeta in cele 2 postari. Asta pentru ca am ales sa nu trag cu ochiul la ce scriam/visam/gandeam acum un an. Unele lucruri s-au schimbat, altele nu. Javra e acum “pisi”, pofta de calatorit a ramas, si la mine si la “my better half”, legatura vis-cosmar inca mai e, iar indemnul catre cei 2-3 cititori la o discutie cu piticii lor a rezistat si el pe metereze.

Numai bine!

This Caza Family

2010-08-01T16:25:00.002+03:00

Hello there!

Minunata familie Caza a calatorit foarte mult in ultimele 14 zile.

Partea I

Am plecat in Italia (la Peschiera del Garda, pe malul lacului Garda) cu ganduri de vacanta si intr-adevar, cam asa a fost. Ne-am luat portia de soare, asa cum ne-am dorit. Multumim gazdelor noastre de acolo pentru asta. Am reusit intr-o seara minunata sa ne ratacim, intorcandu-ne din Verona. Am ajuns pe la 8 seara in localitatea Lazise, nu mai aveam nici un alt autobuz care sa ne duca la destinatia dorita si nici baterie la telefon. Asa ca am luat-o gospodareste la pas si am admirat privelistea. Fromos dom'le, fromos, as mai merge acolo cu alta ocazie si in alte circumstante.
Am cerut apoi ajutorul carabinierilor locali care ne-au intampinat cu replica "Non capisco questa lingua" (cu referire la limba engleza, pentru ca italiana noastra nu e chiar asa stralucita). Am gasit in cele din urma un taxi care sa ne duca acasa, si ne-am inteles de minune cu soferul in italiana, combinata cu spaniola si engleza.

Partea a II-a

A urmat apoi plecarea catre taramurile necunoscute ale Scandinaviei, catre Hornsjøen (a se citi "Hunsho"). Am plecat de pe malul unui lac si am ajuns pe malul altui lac (care arata cam asa - Hornsjøen lake). Aici am gasit o cu totul alta lume - la ora 12 noaptea e inca lumina, la 3 dimineatza soarele e deja sus si iti deranjeaza somnul; majoritatea norvegienilor sunt vorbitori de engleza; notiunea de auto-servire inseamna cu totul altceva - nimeni nu sta sa pazeasca produsele minunate pentru ca nimeni nu-si face griji ca o sa iei o cafea de exemplu fara sa pui in borcanel cele 10 coroane.

Am avut o saptamana destul de incarcata (denumita "intro-week"), timp in care am cooperat cu ceilalti membri ai echipei - suntem 17, romani si bulgari in majoritate, dar Letonia, Italia, Tara Galilor sau Ungaria au si ele cate un reprezentant.

Cea mai grea parte a saptamanii parea a fi finalul - 2 zile in care trebuia sa plecam de aici cu 50 de coroane de persoana (cam cat un sandwhich si o Cola la o benzinarie) si sa vizitam o locatie la alegere. Solutia era autostopul, lucru destul de greu avand in vedere ca nu multi norvegieni sunt dispusi sa opreasca. Totusi, "This Caza family", asa cum am ajuns sa fim numiti pe aici, a reusit performanta de a parcurge distanta de aproximativ 600 Km , schimband doar 3 masini (restul la pas), lucru pe care nu l-a mai reusit nimeni din echipa. In astea 2 zile am cunoscut niste oameni deosebiti, care ne-au lasat cu gura cascata ( o las pe Andra sa va spuna mai multe despre ei, sunt sigur ca o va face). In plus, am vazut cat de minunata e coasta de vest a Norvegiei si ne-am plimbat prin orasul Molde (orasul trandafirilor). Peisajele sunt greu de descris in cuvinte, o sa incerc cu ceva poze.

Si sa ma mai laud un pic, am dat un fel de test auto aici, m-am descurcat bine si o sa am ocazia sa conduc destul de mult in urmatoarea perioada. Yeeeey! :)

Partea a III-a

Zgomot de tobe pe fundal, urmeaza un anunt important. Nu v-am mai surprins de multisor cu nici o veste asa ca, here it goes - luni seara plecam pentru 3 luni in sudul Suediei, in Ronneby. Noi suntem foarte entuziasmati! Sper ca si voi :)

Cam asta e pe scurt povestea noastra din ultimele 2 saptamani. S-au mai intamplat multe, dar toate la timpul lor.

S-auzim numai de bine!

3 pitici

2010-06-03T23:36:00.003+03:00

Dragilor si dragilor,ma gandeam initial sa va spun o intreaga poveste despre cum m-am hotarat sa scriu postarea asta, dar m-am razgandit intre timp.
Va fac un rezumat ... doi oameni curajosi s-au hotarat sa renunte la toata agitatia si in acelasi timp la tot confortul oferite de orasul in care locuiau si au luat decizia sa se mute intr-un eco-village din Brazilia... asta spre binele lor si al viitorului lor copil. Mult mai multe detalii gasiti pe blogul lor - Viata prin balonul roz. Ei, si in satul asta de vis se aduna comunitatea periodic (cam la 2-3 luni) si fiecare incearca sa raspunda la trei intrebari, intrebari la care voi incerca sa raspund si eu, mi se pare un exercitiu foarte bun.

Pai, sa vedem...

Daca ar fi sa mai aveti doar un an de trait, din clipa asta, ce ati face in acest an? Cum l-ati petrece?
In primul rand n-as spune nimanui, consider ca o veste ca asta n-ar ajuta cu nimic pe cei din jur. Nu cred ca as schimba nimic si in acelasi timp cred ca as schimba foarte multe. De un singur lucru sunt sigur, nu as schimba in nici un caz persoana de langa mine. Cel mai probabil am pleca impreuna prin lume, ea a vazut atat de multe si de aceea vrea mai mult, eu n-am vazut destul... discutabil aici ce facem cu javra :)
Culmea e ca si fara o astfel de veste, s-ar putea sa facem acelasi lucru... (v-am facut un pic curiosi, nu? :) )

Care este cea mai mare frica a voastra, in acest moment?
Clar, frica de necunoscut. Dar zic eu ca sunt in curs de vindecare si o sa scap de ea.

Care este visul pe care il aveti acum, in acest moment?
Sa locuiesc intr-un loc unde nu exista temperaturi sub 10 grade, unde banii nu sunt pe primul loc si unde nu se aud claxoane ragusite...
Am folosit de fiecare data cuvantul nu, asa ca visul meu pare a fi de fapt trezirea dintr-un cosmar. Nu e chiar asa rau, dar uneori lucrurile negre umbresc ce e bun si frumos si de aici tendinta de a le elimina.

Ma gandeam sa fac un fel de leapsa on-line (se purta intr-un timp), dar nu vreau sa pun presiune, asa ca raspundeti cum vreti (in scris, in gand...), oricum ar fi, faceti cunostinta cu cei trei pitici! Mie mi-a prins bine.

Numa' bine va doresc si voua!

Thank you, Facebook !!!

2010-04-27T16:24:00.014+03:00

Singurul beneficiu pe care mi l-a adus minunata retea de socializare sus-mentionata este bunaciunea de show la care am participat sambata seara spre duminica dimineatza. Am aflat intamplator ca Luna Amara vine in Iasi, atunci cand am vazut ca vreo 2-3 buddies s-au "abonat" deja la portia de rock.
Mi-am anuntat nevasta, au urmat ceva schimbari de planuri si sambata pe la 9 si 8 minute eram in fata clubului Hand, unde ne asteptau nuntasii. Era inca devreme sa am vedenii, am dat un telefon si am aflat ca intre timp clubul si-a schimbat locatia; deci, bila neagra pentru mine. Anyways, dupa cateva minute eram acolo. Same Mary, different hat, ca sa zic asa, o palarie mai mare si mai incapatoare, cu muzica buna si bineinteles, bere rece.
Au urmat ceva pregatiri si a inceput si cantarea. De la primele acorduri am exclamat: "Oh boy, I missed this!".
Din punctul meu de vedere prestatia trupelor din deschidere a fost un mare bonus, I enjoyed every minute.
Incet-incet totul s-a incins - atmosfera, lume, bere, cam tot. Cand au urcat si baietii de la Luna Amara pe scena, totul era numai bun. Am dansat, am sarit, am dat din cap, am cantat, am ragusit, am primit si piese noi, si piese deja consacrate ( am avut tendinta sa zic vechi dar apoi mi-am dat o palma dupa cap), am avut parte de sauna gratis (ne scuzati baieti, asa suntem noi moldovenii mai caldurosi :) ), a fost si un bis, am fi vrut din tot sufletul inca un bis, si inca un bis, si inca un bis dar am fost totusi intelegatori, si surprinzator, cel putin pentru mine, ne-am luat si lectia de Folclor (cu ceva versuri actualizate de Mihnea), am lasat naibii berea care deja se incalzise peste masura, am aprins o ultima tigara, le-am mai transmis inca o data aprecierea trupelor care ieseau la o gura de aer si am parasit impreuna incinta.
A fost bestial! Mi-nu-nat!

Multumim MAT, Multumim Toy Machines, Multumim Luna Amara, si, de ce nu, Multumesc Facebook!

Iata si ceva poze de la cantare (scuzati-mi lipsa de profesionalism :) )...